Patriotul vampir

Palid ca o stafie, cu dintii ascutiti ca niste ace din care picura sange, vampiricul Dracula este chintesenta fictiunii horror. Adevaratul sau stramos, la fel de insetat de sange, este fara indoiala un erou national.

“ Sentimentul mi se schimba insa in repulsie si groaza, cand l-am vazut iesind pe geam in intregime si incepand sa se tarasca pe peretii castelului deasupra haului fioros, cu capul in jos, cu poalele pelerinei desfacute in juru-i, ca niste aripi mari.” Astfel si-a zarit Jonathan Harker, tanarul asistent al avocatului englez, nobila gazda, intr-o noapte cu luna, in Transilvania, o regiune stancoasa si salbatica din muntii Carpati ai Romaniei din timpurile moderne.Gazda sa, aparent singurul locuitor al fortaretei intunecate, isi face aparitia numai noaptea, este un barbat inalt si palid, intotdeauna invesmantat in negru, ai carui ochi dobandesc o sclipire ciudata la auzul urletelor lupilor si la vederea sangelui si a carui imagine nu se reflecta in oglinda.

                                                                                 

Harker este tanarul erou al unuia dintre cele mai populare romane din toate timpurile, Dracula, de Bram Stoker, care a avut succes imediat dupa publicarea sa in 1897, la Londra. De atunci, multe filme, dramatizari, carti umoristice si chiar un balet au adus povestii detestabilului conte bautor de sange o audienta de milioane in intreaga lume.

Romanul despre vampiri al lui Stoker se trage din bogata si raspandita istorie a credintei in creaturi infricosatoare, care sunt mentionate inca in scrierile Egiptului si Greciei antice. Din moment ce mortii devin slabi din cauza pierderii de sange, oamenii simpli au presupus probabil ca bautul sangelui ar reda puteri sau chiar ca sangele celor vii ar readuce mortii la viata. Insa romanul Dracula imprumuta mult din traditiile folclorice bine inradacinate ale Romaniei rurale. Conform Bisericii Ortodoxe Rasaritene, religia dominanta din aceste locuri, oamenii care mor sub un blestem sau excomunicare vor deveni morti care merg sau “moroi” , pana cand vor fi iertati de biserica. Superstitiile locale vorbesc si despre creaturile cunoscute ca “strigoi”, pasari diavolesti ce zboara doar noaptea, lacome dupa carne si sange omenesc. Traditional, vampirii erau considerati cauza molimelor din zona. Legendele romanesti sugereaza ca anumiti oameni, precum copiii nelegitimi sau nebotezati, vrajitoarele si al saptelea fiu al unui al saptelea fiu sunt blestemati sa devina vampiri.

Adevaratul Dracula era un print din secolul al XV-lea al Valahiei, un teritoriu muntos invecinat cu Transilvania. Zugravit in picturi care s-au pastrat si gravuri in lemn cu o mustata stufoasa, un nas coroiat si niste ochi uriasi holbati, a fost botezat Vlad, dar poreclit Dracula din pricina simbolului familiei, “dracul” sau dragonul.

In tinerete, Dracula a fost ostatic al turcilor, de la care a invatat o metoda de executie cumplita, tragerea in teapa. Aceasta pedeapsa barbara consta in penetrarea trupului de catre un tarus de lemn sau o sulita de fier care se infigea apoi in pamant, lasand victima sa moara in chinuri. In 1448, Vlad a fost asezat pe tronul Valahiei de catre turci, dar dupa doua luni a fugit la o manastire crestina. In 1456, dupa caderea Constantinopolului in mainile turcilor, Vlad s-a intors pe tronul ereditar, domnind timp de patru ani cu o teroare nemaipomenita. O data, a navalit fara motiv intr-un oras pasnic si a ucis si a torturat 10.000 dintre supusii sai, multi prin tragere in teapa, de aici revenindu-i porecla, Tepes. In cel mai scandalos masacru, ce s-a petrecut in 1460, au fost trasi in teapa 30.000 de oameni intr-un oras din Transilvania si incendiata o suburbie. Cand diplomatii veniti de la Poarta Otomana au indraznit sa-si pastreze turbanele pe cap in prezenta sa, Vlad a ordonat ca acestea sa le fie fixate in cuie pe cap. Barbar sau nu, si-a castigat faima in intreaga Europa crestina cand a recuperat toate cetatile de la Dunare si si-a dus armata pana aproape la Marea Neagra. Vlad Tepes a fost decapitat intr-o batalie cu turcii, dupa detentia sa de 12 ani, capul sau fiind pastrat in miere si trimis ca trofeu sultanului.

Probabil ca persistenta legendei lui Tepes a fost irezistibila penrtu un autor care voia sa foloseasca ecourile folclorului si frumusetea neimblanzita a Transilvaniei pentru romanul sau.

La mijlocul anilor ’80, descoperirea unei boli extrem de rare, porfiria, a starnit interesul pentru o posibila explicatie a legendei despre vampiri. Aceasta produce caracteristici “vampiresti” cum ar fi dintii ascutiti, parul in exces, sensibilitatea la lumina si nevoia de sange. S-au inregistrat doar 60 de cazuri.

Cu toate acestea , relatarile din presa despre cercetarile medicale privind porfiria dovedesc inca o data ca fascinatia publicului pentru fictivul Dracula ramane la fel de profunda si de uimita ca intrebarea tanarului Harker din roman: “ Ce fel de om este acesta sau ce fel de creatura cu chip de om este?”