Ivirea zorilor

Numele Mata Hari a ajuns sa simbolizeze un personaj care isi foloseste farmecele feminine pentru a afla secretele inamicului in vreme de razboi. Dar oare a fost Mata Hari cu adevarat spioana? Si daca da, de partea cui?

            “Nu sunt frantuzoaica”, le-a spus femeia acuzatorilor. “Este dreptul meu sa am prieteni in alte tari, chiar si in cele cu care Franta se afla in razboi. Eu am ramas neutra. Si contez pe nobletea inimilor voastre de ofiteri francezi.” Asa isi incheia Mata Hari apararea in fata Curtii Martiale din Paris, la 24 iulie 1917. Cei trei membri ai completului de judecata s-au retras in alta camera pentru a delibera. S-au intors peste zece minute. Curtezana internationala care se prezenta drept dansatoare indiana urma sa fie impuscata ca spioana.

            Drumul intortocheat pana in fata tribunalului incepuse cu 41 de ani in urma, in orasul Leeuwarden, din nordul Olandei, cand, la 7 august 1876, in casa negustorului Adam Zelle, s-a nascut o fiica, botezata Margaretha Geertruida. La varsta de 14 ani a fost trimisa la scoala unei manastiri unde sa invete arta gospodariei in vederea casatoriei, aceasta fiind educatia potrivita unei tinere din clasa ei sociala. Insa viata conventionala nu i se potrivea Margarethei Geertruida. Cu o luna inainte de a implini 19 ani, s-a maritat cu Campbell MacLeod, un ofiter de origine scotiana din armata olandeza, cu 21 de ani mai in varsta decat ea, lucru ce s-a dovedit a fi o greseala enorma! Tanara doamna MacLeod a nascut un baiat si o fata repede, unul dupa altul, iar in 1897 si-a urmat sotul in Indiile de Est Olandeze (Indonezia de astazi), unde primise comanda unui batalion pe insula Java. MacLeod era betiv, afemeiat si isi batea adesea sotia, odata chiar amenintand-o cu revolverul. Fiul lor murise in imprejurari misterioase, banuindu-se ca a fost otravit de un servitor maltratat de MacLeod. In 1902, la scurt timp dupa ce s-au intors in Olanda, Margaretha Geertruida s-a separat de sotul ei, despartindu-se patru ani mai tarziu si lasandu-si fiica in grija rudelor, tanara femeie a plecat spre Paris si spre o noua cariera.

O noua identitate-Mata Hari

            Ca sotie de ofiter olandez si mama a doi copii, Margaretha Geertruida n-ar fi avut nicio sansa sa cucereasca sofisticata capitala franceza, dar ca dansatoare exotica din Orient, putea sa atraga atentia. Pana in 1905 a reusit sa-si asume o noua identitate, trecand cu succes drept fiica unei dansatoare dintr-un templu din Indiile de Est, care murise la nastere. Ca sa-si inlocuiasca mama, povestea Margaretha Geertruida, se dedicase ea insasi zeului hindus Shiva si fusese initiata in ritualurile erotice ce-i erau inchinate. Inalta si bine facuta, cu par negru-albastrui, ochi negri si ten masliniu, trecea usor drept indianca. Numele exotic pe care l-a ales, Mata Hari, inseamna “ivirea zorilor”.

Dupa un debut printre colectiile orientale de la Musee Guimet, Mata Hari a continuat sa inregistreze succes dupa succes in saloanele elegante ale Parisului. Au urmat apoi teatrele de la Monte Carlo, Berlin, Viena, Sofia, Milano si Madrid. Toata Europa parea sa-i fie la picioare. Chiar daca numeroasa asistenta masculina pretindea ca ii frecventeaza spectacolele pentru a invata mai multe despre religiile orientale, venea, de fapt, sa vada o tanara senzuala care indraznea sa apara in public aproape goala. Nu-i de mirare ca voluptoasa dansatoare avea nenumarati admiratori. Cand, in august 1914, a izbucnit Primul Razboi Mondial, despre Mata Hari se spunea ca era cea mai scumpa curtezana din Europa. Printre cuceririle sale de la Berlin se numarau printul mostenitor al Germaniei, ministrul de externe si ducele de Brunswick. In ziua declararii razboiului fusese vazuta calarind pe strazile capitalei germane alaturi de seful politiei.

La sfarsitul anului 1915, Mata Hari s-a intors la Paris, dupa unii, pentru a-si recupera bunurile din vila de la Neuilly, dupa altii, pentru a sta la capataiul unui iubit rus care fusese ranit. Al treilea motiv al vizitei, spionajul, a fost semnalat intr-un mesaj cifrat trimis de serviciile secrete italiene omologilor lor din Franta: “Vedeta numita Mata Hari…care afirma ca dezvaluie secretele dansurilor indiene dezbracandu-se, a renuntat sa mai pretinda ca s-a nascut in India si acum vorbeste germana cu un vag accent oriental.” Retinuta de autoritatile franceze, Mata Hari a negat vehement ca ar fi spioana germana, oferindu-se cu entuziasm sa lucreze ca agent secret al Frantei. In mod destul de curios, francezii i-au acceptat oferta, trimitand-o in Belgia ocupata de germani cu o lista de sase agenti sub acoperire. La scurt timp dupa accea, unul dintre ei a fost prins si impuscat de nemti, spunandu-se ca a fost tradat de o femeie. Cu toate acestea francezii aveau o noua misiune pentru Mata Hari: trebuia sa ajunga in Spania cu un vapor care pleca din Olanda. Femeia a fost arestata pe coasta sudica a Angliei, englezii crezand ca ea este spioana germana Clara Bendix, dar a obtinut eliberarea dupa ce i-a convins pe britanici ca lucreaza pentru Franta si desi a fost sfatuita sa renunte la primejdioasa misiune, si-a continuat calatoria spre Madrid. Ajunsa, a stabilit repede legaturi cu atasatul naval si cu cel militar al Germaniei, fiind rasplatita generos pentru serviciile sale. Esenta misterului Mata Hari rezida in natura serviciilor facute ofiterilor germani.

            Catre sfarsitul anului 1916, Berlinul ii avertiza pe cei doi atasati de la Madrid ca plateau prea mult pentru informatiile de rutina furnizate de asa-numita “agenta H-21” si li se ordona sa o trimita inapoi la Paris cu un cec in valoare de 5.000 de franci. Mesajul a ajuns in mainile serviciilor secrete franceze, iar in februarie 1917, dupa o zi de la instalarea sa la elegantul hotel Plaza-Athenee din Paris, Mata Hari a fost arestata ca agent dublu al Germaniei. Probele constau intr-un cec in valoare de 5.000 de franci emis de banca mentionata in mesaj si un flacon continand o substanta identificata drept cerneala simpatica-ambele descoperite in camera sa de hotel. Mata Hari a explicat faptul ca cerneala simpatica era un dezinfectant pe care il folosea drept contraceptiv si a recunoscut ca primise cecul de la cei doi atasati militari de la Madrid, dar ca plata a unor favoruri intime, nicidecum pentru activitati de spionaj. Dar in ciuda argumentelor privind calatoriile intreprinse in ultimii doi ani si jumatate, de altfel foarte ambigue si neconvingatoare, Mata Hari a fost inchisa in celula 12, la inchisoarea Saint-Lazare, unde mai statusera asasinele unui fost presedinte al Frantei, o ziarista cunoscuta si Margueritte Francillard, executata ca spioana.

            Dupa luni de interogatorii fara rezultat, in care Mata Hari si-a sustinut in permanenta nevinovatia, procesul a avut loc la 24 iulie 1917 in fata Curtii Martiale. Femeia a marturisit atunci ca a participat la operatiuni militare, dar ca oaspete al unuia sau altuia dintre numerosii sai admiratori. Cele 30.000 de marci pe care le primise de la ministrul german de externe “au fost pretul favorurilor mele. Amantii nu mi-au oferit niciodata mai putin!” Cat despre cele cinzeci de mii de vieti pierdute cand navele franceze fusesera torpilate in Mediterana pe baza informatiilor despre transporturi furnizate de catre ea, nu existau probe. Pentru faptul ca expedia mesaje de la Paris prin valiza diplomatica olandeza a adus argumentul ca ii scria fiicei sale din Olanda. In ciuda subrezeniei acuzatiilor, verdictul “vinovat” era pe deplin previzibil. Inaltul comandament francez avea nevoie disperata de un tap ispasitor care sa justifice impasul in care se aflau de trei ani trupele aliate in conflictul cu Germania.

In asteptarea executarii sentintei

Pedeapsa cu moartea nu a fost adusa la indeplinire imediat si in urmatoarele luni Mata Hari a devenit tot mai nervoasa si mai deprimata. Putea dormi adanc numai in noaptea de sambata, pentru ca duminica nu aveau loc executii. In toate celelalte nopti mergea la culcare stiind ca o bataie in usa dimineata putea insemna plutonul de executie. Refuzase indignata oferta avocatului de a obtine amanarea executiei ramanand insarcinata cu el. Mata Hari prefera sa-si puna sperantele intr-o gratiere din partea presedintelui Frantei, insa cererea ei a fost respinsa. In cele din urma bataia in usa a trezit-o din somnul indus de medicamentele solicitate de la medicul inchisorii in zorii zilei de luni, 15 octombrie, cand avocatul a anuntat-o ca urma sa moara.

Din respect pentru reputatia ei, femeia de 41 de ani a avut grija sa arate bine. Si-a pus o rochie de culoarea perlei, palarie cu boruri largi si cea mai buna pereche de pantofi, pe umeri si-a pus o blana si s-a declarat gata sa iasa din celula abia dupa ce si-a pus manusile. O masina a dus-o la Chateau Vincennes, in afara orasului, unde o astepta plutonul de executie-12 oameni aliniati pe trei laturi ale unei poieni, cu fata spre un trunchi de copac curatat de ramuri si frunze. Mata Hari a pornit spre acesta cu pas ferm, a acceptat cinzeaca de rom oferita condamnatilor, dar a refuzat categoric sa fie legata la ochi, preferand sa-si priveasca in fata calaii. In timp ce rasaritul soarelui alunga ceata noptii, preotul si calugaritele i-au oferit ultima impartasanie, dupa care plutonul a ochit si a indeplinit ordinul. Douasprezece impuscaturi au sfasiat tacerea, iar trupul neinsufletit al celei care fusese “Ivirea zorilor” s-a prabusit.

Motivul exceptionalului comportament al condamnatei in momentul executiei a fost explicat ulterior printr-o poveste bizara, conform careia un tanar si inflacarat admirator al femeii, Pierre de Morrisac, ar fi platit plutonul sa incarce armele cu gloante oarbe. Trebuia sa fie o falsa executie ca cea din “Tosca” de Puccini, opera la moda in acea vreme, dar ca si in opera, complotul a fost descoperit si armele au fost incarcate cu gloante adevarate, ducand la moartea rapida a victimei, care nu banuia nimic.

Sa fie adevarata aceasta poveste? Sa fie adevarat ca Mata Hari si-a desfacut haina de blana in momentul rafalei, dezvaluindu-si goliciunea soldatilor? E greu de spus si, in cele din urma, fara importanta. Ambele istorii fac parte din legenda romantioasa a frumoasei olandeze care si-a castigat in timpul vietii faima de dansatoare exotica si curtezana costisitoare, devenind nemuritoare ca spioana-ceea ce, probabil, n-a fost niciodata.